Ce interesant lucreaza Dl Iisus. Observi paralele, nu? Trandafirul a trebuit taiat, curatat, spalat si ingrijit cu sarguinta pentru a putea da ceva frumos si chiar neasptetat de frumos. Asa si noi. Avem nevoie sa ni se taie niste frunze, niste legaturi pentru a putea fi adusi la forma corecta.  Noi acum suntem in perioada asta de liniste/pauza/separare pentru ca Dumnezeu sa ne curete, ingrijeasca. Si exemplul trandafirului arata ca e speranta in viitor. In El sa ne incredem, nu in noi. Noi fara El, suntem doar niste flori vestejite, pline de purici si gauri, dar cu ajutorul Tatalui putem fi curatati si Domnul Iisus poate fi vazut in noi exact cum dupa o curatarea atenta a unor frunze poate iesi un trandafir splendit. 

             Exemplul cu trandafirul mi se pare fabulos. 

   

T.

Advertisements

Speranta dintr-un mugur de trandafir.

This is my first blog post ever. Ever.

Asta e povestea care da numele blogului astuia. Primul nostru blog ever.

De ce e cel putin interesanta povestea asta? Pt ca are speranta in ea…si-n zilele astea vreau sa-mi aduc aminte de Dzeul care aduce speranta prin raspunsuri la  rugaciuni de copil. Ca cea din povestea asta.

Dupa o seara grea la celula, dupa plans si stors de energie. Dupa ce ti-am zis ca-mi murise o plantuca primita in a doua luna de relatie de la tine. Dupa ce m-ai asteptat o jumate de ora.

Primesc un trandafiras in ghiveci…rosu si plin de flori. This is grace.

Numai ca abia pe parcurs am observat ca trandafirasul era pe moarte. Avea ascunse intr-un ambalaj frumos multe frunze uscate si, zi dupa zi, numarul frunzelor si al petalelor cazute crestea. Asa m-am amarat ca trandafirasul primit de la tine murea in fata mea vazand cu ochii.

Dupa seara cand am primit trandafirasul (daca imi aduc aminte bine), te-am rugat sa-mi lasi un WE doar cu Dzeu pt ca ma simteam debusolata inspre ce sa ma indrept si ce sa fac mai departe in relatia noastra (daca imi aduc aminte bine).

In una din zilele de post, cand ma rugam..vazand cum trandafirasul cum moare asa, indraznesc sa ii zic lui Dzeu: Doamne uite as pune un semn. Dc e sa fiu cu Tudor atunci fa Tu sa infloreasca trandafirasul din nou. Dc nu, nu, ca oricum e pe moarte..si seama cu relatia noastra parca.

A doua zi ma uit la trandafiras si era taiat tot aproape.

Mama stia ca tb taiat de tot..ca sa creasca apoi sanatos.

Si a stat asa trandafirasul si i-au dat frunze, i-au aparut puricii, a tot crescut, l-am scos afara ca era deja plin de purici. Afara mama a avut grija de el mereu, dar l-a plouat, l-au invadat paianjenii, l-au parasit paianjenii, s-au mai imputinat puricii.

Si am uitat de el. Dar mai ales de rugaciune.

20140725_093726

La o zi dupa ce am tinut post noi 2 (dupa perioada de 3 sapt de pauza a ta) mama ma anunta cu bucurie ca a aparut un bobocel. Deci in ultima zi de post a aparut un bobocel.  

rose

Bobocelulului i s-a alaturat un altul:

20140814_081214

Iar el, primul bobocel s-a facut un trandafiras de mai mare dragul:

20140816_130554

Inca nu putem sa-l bagam inapoi intre celelalte flori ca are purici. SI nu stiu daca sa luam o solutie anti purici sau nu. Pt ca data  trecuta cand am luat a murit planta respectiva. 

Dar e speranta ca Dzeu raspunde. Nu asa cum as vrea, nu atunci cand as vrea. Dar o face. Pana si la cele mai copilaresti rugaciuni. Slavit sa fie El!

🙂